Editorial

Fotbalul romanesc consumator de violenta

Data postarii: 2008-09-09

Scandalurile si violenta fizica nu inceteaza sa-si faca simtita prezenta pe stadioanele din intreaga lume. Nu exista meci de fotbal in care suporterii sa nu-si etaleze forta fizica sau limbajul piperat. Fotbalul de pe teren duce o competitie stransa cu cel din tribune si de cele mai multe ori cel din urma invinge. Nu o singura data s-a intamplat ca meciurile de fotbal sa fie oprite din cauza actelor de violenta sau din cauza felului in care anumiti oameni percep termenul de suporter.

In aceste conditii, violenta a devenit un factor negativ in fotbalul romanesc. Si mai mult decat atat, fotbalul s-a transformat intr-un sport in care predomina ideea de conflict, plecand de la nivelul educational al suporterilor si ajungand la declaratiile razboinice ale antrenorilor sau sefilor de cluburi.

Analizand evenimentele ce au avut loc in istoria fotbalului romanesc, conflictul pleaca in principal de la suporteri. Si daca meciul se disputa intre doua echipe cu renume, violenta fizica nu intarzie sa apara. Alcoolul (care se pare ca a fost interzis pe stadioane), lipsa educatiei si a respectului, ura dintre suporteri sunt cateva din motivele care fac ca un meci sa se termine in cunoscutul stil al „stirilor de la ora 5". Conflictele nu raman la nivel de tribuna, ajungand adesea si pe teren in mijlocul jucatorilor care ar trebui sa se concentreze si sa ofere suporterilor un meci reusit. Si acesta nu este altceva decat comportamentul unor asa-numiti suporteri prezenti pe stadion cu scopul de a-si sustine echipa, nu de a o „ajuta" sa ajunga acolo unde nu si-au dorit.

Nu doar suporterii sunt cei care isi etaleaza „bunele maniere", ci si oamenii implicati in lumea fotbalului, asa-zisii „politicieni" ai fotbalului care nu inceteaza sa faca declaratii socante si sa se „afirme" facand apel la partile mai putin apreciate ale colegilor de breasla. Nici deciziile luate in fotbal nu fac nota discordanta. De cele mai multe ori acestea dau nastere conflictelor si, mai grav, protestelor de neimaginat. De curand am fost martorii protestelor organizate de suporterii FC Timisoara care au iesit in strada din cauza depunctarii nedrepte a echipei. Este adevarat ca suporterii au primit acordul autoritatilor sa protesteze, dar prin protest nu se intelege violenta verbala si fizica sau acte de vandalism. Mai grav este ca exact cei care le-au oferit sprijinul au avut de suferit, cativa jandarmi fiind nevoiti sa urmeze drumul spitalului odata cu incheierea protestului.

Rivalitatea dintre echipe poate fi interpretata ca o atitudine normala, daca se pastreaza limitele normalitatii. Dar, in Romania, a fi suporter a devenit o ocupatie serioasa, chiar un al doilea loc de munca. Trup si suflet pentru echipa favorita, suporterii uita sa-si aduca cu ei, pe stadion, bunul simt si atitudinea pozitiva. De la injuraturi si pana la conflictele serioase nu este decat un pas. Si daca in tribune nu au avut timpul necesar sa-si spuna tot ce au pe suflet, suporterii nemultumiti muta razboiul in strada unde vrand-nevrand devenim martorii unui comportament delirant si a unui limbaj vulgar.

Violenta din fotbal nu este o inventie romaneasca, dar a capatat, in timp, caracterul specific tarii in care traim. Peste tot in lume, exista suporteri care declanseaza conflicte, dar parca nicaieri in lume manifestarile huliganice ale galeriilor nu sunt atat de bine potentate de reprezentantii cluburilor ca in Romania. Daca nu se bat galeriile, intervin directorii de cluburi cu declaratii violente. In aceste conditii, este mai mult decat clar ca problema violentei din fotbal nu se va rezolva si va continua sa existe la fiecare meci de fotbal cu miza mare.

Parerea dumnevoastra: