Organizatia Tratatului Aliantei de Nord - NATO

Cateva zile ne mai despart de ziua Organizatiei Tratatului Aliantei de Nord. Pe 4 aprilie se implinesc 59 de ani de cand a luat fiinta Alianta Nord Atlantica. Cunoscuta sub numele de NATO, aceasta organizatie internationala este intr-o permanenta extindere si transformare. Ce este de fapt NATO? Care este rolul sau? Cum se pot proteja statele membre NATO si ce beneficii pot avea acestea in urma aderarii? Iata cateva intrebari la care incercam sa raspundem pentru a inlatura orice urma de mister in privinta Aliantei Nord Atlantice.

Cum s-a nascut NATO?

Pentru a intelege rolul Aliantei Nord Atlantice, este bine sa aruncam o privire in trecut. Pe 4 aprilie 1949 a fost semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord, ca raspuns la amenintarea URSS-ului cu un atac impotriva aliatilor europeni ai SUA. Era evident ca in acea perioada, URSS ducea o politica agresiva de expansiune comunista in Europa de Est. Iar Statele Unite s-au grabit sa puna bazele unei aliante politico-militare ca o reactie tacita la adresa actiunii URSS-ului. Deci, NATO a fost creata ca o alianta a statelor nord-americane si europene de vest pentru apararea Europei. Douasprezece sunt statele membre fondatoare NATO: Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Italia, Norvegia, Danemarca si Islanda. In cadrul Aliantei se hotaraste ca puterea politica sa fie incredintata unui european si cea militara unui general american, iar rolul NATO este sa mentina pacea intre popoare si sa apere libertatea si civilizatia individuala a statelor. Anul 1952 marcheaza aderarea a inca doua tari, Grecia si Turcia. Intrarea Turciei in NATO este momentul prin care portile Aliantei Nord Atlantice se deschid si in partea de Est si Sud-Est a Europei. In acelasi an URSS vrea sa devina stat membru NATO, insa cererea ii este respinsa.

Un an marcant in istoria Organizatiei Tratatului Aliantei de Nord este 1955 cand, dupa ce Germania de Vest i se alatura, URSS si tarile aliate ei formeaza Pactul de la Varsovia, pentru combaterea Aliantei Nord Atlantice. Ambele organizatii devin forte oponente in Razboiul Rece. Urmeaza apoi un alt moment important pentru Europa: generalul de Gaulle nu este de acord cu faptul ca americanii detin comanda militara. Dupa mai multe dispute, Franta decide sa se retraga, iar Alianta este nevoita sa mute sediul Cartierului General de la Paris la Bruxelles, unde este si in prezent.

Dupa caderea Cortinei de fier in 1989 s-au auzit voci care cereau desfiintarea Aliantei Nord Atlantice. Insa, conflictele din tarile sovietice si din Balcani au reprezentat un motiv in plus prin care se demonstra necesitatea organizatiei internationale NATO. In 1999, cu ocazia Razboiului din Kosovo, NATO porneste o campanie de 11 saptamani impotriva statului Serbia si Muntenegru, moment ce declanseaza multe polemici in lumea socio-politica. In acelasi an, trei tari, foste membre ale aliantei intocmite de URSS in timpul Razboiului Rece, au aderat la Organizatia Tratatului Nord Atlantic. Este vorba de Polonia, Cehia si Ungaria, iar in 2004 tarile baltice (Estonia, Lituania si Letonia), Romania, Slovacia, Slovenia si Bulgaria au fost admise in NATO. Treptat, treptat numarul statelor membre NATO ajunge la 26 si sigur nu se va opri aici.

Evenimentele din 11 septembrie 2001 nu puteau sa ramana fara reactii din partea Aliantei Nord Atlantice. Iar marturie este actiunea fortelor Coalitiei in Afganistan, poate cea mai importanta operatiune din istoria organizatiei.

In ultimii ani, preocuparile NATO aduc in prim plan protejarea rutelor strategice de transport a energiei spre Europa, lucru dezbatut cu ocazia summit-ului de la Riga din 2006, si instalarea unui scut antiracheta in Europa de Est. Ultima dintre ele, precum si aderarea unor state care au facut parte din fostul URSS (Ucraina si Georgia) au determinat o reactie viguroasa a Rusiei si au facut ca membrii traditionali, ca Germania, sa puna la indoiala necesitatea Aliantei Nord Atlantice.