Relatia parinte-copil: tipuri de parinti si rolul lor in comportamentul copiilor

Relatia parinte-copil: tipuri de parinti si rolul lor in comportamentul copiilor

Parintii nu au deloc o sarcina usoara cand vine vorba de educatia pe care trebuie sa le-o asigure celor mici. „Cei 7 ani de acasa” se vor simti cu trecerea anilor daca relatia dintre parinti si copii nu se desfasoara asa cum trebuie. Este placut sa oferiti celor mici tot ceea ce-si doresc, insa, aceasta atitudine a dumneavoastra poate fi inteleasa gresit. Exista mai multe „tipuri” de parinti si de aceea este important sa stiti cum sa actionati pentru a deveni parinti model.

Tipuri de parinti: invatati sa fiti parinti model!

Orice parinte vrea sa ofere copilului lui tot ce este mai bun. De aceea, in majoritatea cazurilor, parintii uita de regulile educatiei si devin sclavii celor mici. Indicat ar fi ca in viata de familie sa existe un echilibru in ceea ce priveste educatia copilului. Niciun parinte nu trebuie sa fie excesiv de tolerant, indulgent sau protector. Rolul parintilor este decisiv in educatie... de aceea este bine ca orice parinte sa incerce, pe cat posibil, sa analizeze situatia si abia apoi sa actioneze intr-un fel sau altul. In functie de felul in care un copil este educat, s-au dezvoltat mai multe „tipuri” de parinti, fiecare cu plusurile si minusurile lor in educatia pe care o ofera.

Tipul de parinte indulgent se caracterizeaza printr-o atitudine nepotrivita fata de copil. Copilului i se permite sa faca orice, restrictiile lipsind cu desavarsire. In aceasta situatie relatia parinte-copil este practic inexistenta, iar in cazurile in care exista, aceasta se transforma intr-o relatie in care copilul ia deciziile, iar adultul le executa.

Tipul de parinte protector se inscrie, aparent, in categoria parintelui model. Insa, protectia excesiva poate avea repercursiuni asupra atitudinii si comportamentului copilului in societate. Copilul unor astfel de parinti poate avea probleme de sanatate evidentiate prin tulburari ale regimului alimentar si printr-o teama excesiva. Cu trecerea timpului, copilul se simte sufocat si isi doreste din ce in ce mai mult sa se detaseze. In marea majoritate a cazurilor, copiii unor astfel de parinti ajung sa ascunda informatii, sa minta si sa se retraga in coltul lor de liniste.

Tipul de parinte indiferent nu face parte sub nicio forma din categoria parintilor model, mai ales ca si in acest caz copilului i se permite sa faca tot ce-si doreste fara teama ca ar putea sa fie pedepsit. O alta latura a acestei atitudini este data de situatia in care copilul se simte dat la o parte din viata de familie, traind cu sentimentul ca parerea lui nu este importanta si ca nu merita sa fie ascultata. Pe viitor, un astfel de copil poate fi timorat si urmarit de un puternic sentiment de inferioritate.

Sfaturi Info-ghid:

Fiecare copil trebuie ghidat intr-o directie care sa-l ajute in viitor, iar aceasta directie nu poate fi oferita decat de parinti. Indiferent de atitudinea adoptata in educatia copiilor, parintii trebuie sa fie constienti de rolul lor decisiv in viata de familie.